Hărnicia editorială a părintelui nostru Arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos ne bucură iarăşi sufletele prin volumul intitulat atât de sugestiv Gânduri din visteria inimii. Interviuri, meditaţii şi convorbiri, apărut în Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi imprimat în teascurile tipografiei eparhiale „Candela cuvântului“, la finalul anului 2021. Este un volum de restituiri, alcătuit în marea sa majoritate din interviurile pe care ierarhul nostru le‑a oferit revistei eparhiale „Călăuză ortodoxă“ (în perioada 1999‑2020, pp. 5‑156) şi cotidianului gălăţean „Viaţa liberă“ (în perioada 1995‑2002, pp 157‑214) sau le‑a susţinut în diverse emisiuni TV (în perioada 2014‑2020, pp. 215‑300) sau radio (în perioada 1999‑2020, pp. 301‑562). Acestora li se adaugă şi câteva conferinţe pe care ÎPS Sa le‑a susţinut în faţa studenţilor şi a intelectualităţii gălăţene, ca urmare a invitaţiilor lansate de A.S.C.O.R. Galaţi (pp. 567‑599).
Tematica pe care o acoperă această lucrare este bogată şi punctează câteva dintre preocupările majore ale Bisericii Ortodoxe Române şi, în particular, ale Eparhiei Dunării de Jos, în actualitate. Mai întâi, cititorul este chemat să îşi cultive şi să îşi sporească evlavia către sfinţi, care sunt, de fapt, pilonii spiritualităţii neamului românesc. Autorul îl numeşte pe Sfântul Apostol Andrei, „părintele neamului românesc“. (p. 325) şi „naşul de botez al poporului român“ (p. 238); despre Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena arată că sunt „părinţii Europei creştine“ (p. 350), iar Sfânta Parascheva este invocată ca „prietenă a pelerinilor şi îndrumătoare către Hristos“ (p. 403), împreună cu Sfântul Dimitrie din Basarabi, „icoana însufleţită a bunătăţii“ (p. 489). Fiind iniţiatorul redescoperirii peceţilor duhovniceşti ale Sfântului Atanasie al III‑lea la Dunărea de Jos, căruia i‑a rânduit cinstirea, cu aprobarea Sfântului Sinod, în ziua de 2 mai, ierarhul nostru îl prezintă pe acest sfânt ca „un rugător în ceruri pentru noi“ (p. 521), prin „noi“ înţelegându‑se şi creştinii dunăreni, dar şi toţi românii care au oferit iubire creştină, casă şi masă, altar de slujire şi prinos de cinstire acestui patriarh pribeag.
A doua temă majoră a cărţii este cea a educaţiei creştine azi şi a grijii pentru tinerii noştri. Ea este dezvoltată în mai multe dintre textele din cuprins. Părintele nostru Arhiepiscop crede şi mărturiseşte că educaţia creştină, împlinită cu vocaţie şi imprimată adânc în sufletele copiilor şi ale tinerilor, va salva viitoarele generaţii creştine. Din această motivaţie, din iniţiativa ÎPS Sale, la Dunărea de Jos s‑a născut cel mai consistent, amplu şi longeviv proiect pentru tineret din Patriarhia Română ‑ pelerinajul de tineret prilejuit de hramul mănăstirii Buciumeni ‑ realizat fără nicio întrerupere în perioada 1996‑2021. Despre această lucrare, de excepţie şi de mare jertfă, aflăm că este „o concretizare a mesajului Bisericii către lume, o evidenţă a tinereţii credinţei prin angajarea elevilor în propria lor creştere spre lumea valorilor sacre şi veşnice (...). La Buciumeni se petrece o adevărată «primăvară a credinţei», sub cupola «catedralei» cu frunze şi cu «vitralii» luminoase ale Altarului din pădure“ (pp. 130‑131)“. Viziunea macroscopică despre educaţie a semnatarului cărţii se relevă prin participările sale la dezbateri internaţionale (precum Roma, 1996; Genova, 1999; Sofia, 2001), unde s‑a afirmat mereu ca o voce puternică şi echilibrată. În astfel de contexte onorante, ÎPS Sa apără învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, o mărturiseşte didact şi o împărtăşeşte tinerilor preoţi, profesorilor, studenţilor dispuşi să descopere tezaurul ortodox românesc şi rolul esenţial (încă!) al şcolii româneşti, „pepinieră a viitorului“ şi spaţiu în care se lucrează „transformarea interioară a omului spre o înviere morală, socială şi economică a societăţii“(p. 204). Din aceste motive ÎPS Sa afirmă, cu un curaj apostolic că, încă „Europa are un singur suflet creştin“ (p. 177).
De aceeaşi importanţă este şi tema susţinerii familiei creştine, în vremuri de restrişte spirituală şi de grave mutaţii sociale şi de mentalitate. Nu mai puţin de cinci dintre cele mai dense texte din carte dezvoltă teologia familiei, „celula sfântă a vieţii“ (p. 115). Probleme precum infidelitatea, adulterul, divorţul, lipsa de dialog dintre părinţi şi copii, părăsirea copiilor de către părinţi sunt semnalele unei mari crize a familiei (p. 450) şi sunt atent analizate şi trecute prin „urechile acului“ teologiei creştine ortodoxe. În conjectura sa, ÎPS Casian citează un dicton pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îl foloseşte uneori când teologhiseşte despre familie: „Extra familiam nula humanitas!“ (p. 450). Pentru ca familia să dăinuie, să fie vitală şi rodnică, Părintele nostru Arhiepiscop învaţă că şi soţul şi soţia trebuie să îşi clădească personalitatea „pe temeiurile eterne ale curăţiei şi moralităţii creştine“, iar aceasta contribuie esenţial la „refacerea din temelii a edificiului familial pe principiile şi pe învăţăturile creştine“ (p. 117). Astfel, într‑o familie creştină autentică, mama şi tata, în familia întemeiată şi binecuvântată prin Taina Cununiei îşi protejează copiii de orice intemperie morală şi îi pot creşte după principiile Evangheliei Domnului Hristos.
Legat pentru totdeauna de părinţii duhovniceşti şi profesorii care l‑au construit ca monah, ierodiacon, arhimandrit, profesor de Seminar, cadru didactic universitar şi ierarh, dar mai ales ca un caracter diamantin şi suflet năzuitor spre mântuire ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian aminteşte, în cartea sa, de chipurile luminoase ale unor mari duhovnici precum părintele Cleopa, mitropolitul Antonie, arhimandritul Victorin, ca să nu amintesc aici decât de trei dintre ei. Este un fidel rugător pentru ei şi un râvnitor întru pomenire, căci ştie că dacă ascultăm de Biserică aşa cum au ascultat ei, vom primi şi noi „răspunsuri, în toate ocaziile, pentru noi şi pentru toţi fraţii şi surorile care ne cer ajutor duhovnicesc“ (p. 105). Părinţii duhovniceşti sunt modele de pocăinţă, de rugăciune, de discernământ, de echilibru duhovnicesc sau, după cum spune arhiepiscopul nostru despre magistrul său, nemuritorul mitropolit dr. AntoniePlămădeală, „modele de dăinuire“ şi „ctitori de oameni“ (p. 146).
Partea cea mai consistentă a cărţii însă se referă la dinamica istoriei Bisericii, în vremea noastră, o istorie capabilă de evenimente epocale şi creatoare de timp cu o înaltă vibraţie a trăirii duhovniceşti şi care se înveşniceşte prin sfinţire în cultul liturgic. Între interviurile acordate, sunt absolut necesare de amintit evenimente la care ierarhul nostru a participat şi pe care le prezintă cu detalii şi nuanţe, precum: Simpozionul de la Nazaret (15‑21 martie 1999) ‑ prima manifestare organizată de Patriarhia Ierusalimului pentru sărbătorirea a 2000 de ani de la Naşterea Domnului Hristos (pp. 184‑189); participarea la reuniunea din insula Creta (iunie 2001), la dialogul pe tema Ortodoxia, patrimoniu spiritual al Europei (pp. 34‑40); pelerinajul la Constantinopol, la invitaţia Sanctităţii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I (pp. 206‑210); vizita, în Biserica Ortodoxă Română, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a Preafericitului Teofil al III‑lea al Ierusalimului, care a adus în România o parte din cinstitul lemn al Sfintei Cruci (pp. 236‑237). Acestor evenimente cu deschidere panortodoxă le corespund momente luminoase ale ultimelor două decenii din viaţa Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Dintre acestea, între cele mai de seamă se află aducerea la Galaţi a unei părticele din moaştele Sfântului Apostol Andrei în 2004, eveniment evocat ca o prezenţă reală, în cetatea pe care o oblăduieşte spiritual, a celui dintâi chemat dintre apostoli (pp. 41‑46). De asemenea, sunt prezentate semnificaţiile centenarului Catedralei Arhiepiscopale a Dunării de Jos care, „prin zvelteţe arată aspiraţiile spirituale şi culturale ale românilor“, „prin rotunjimea sferei şi a cupolei Pantocratorului arată cerul care coboară pe pământ şi oamenii care se înalţă spre Dumnezeu, Cel care ne cheamă mereu la desăvârşire“, iar prin pictura sa unică „este o membrană care deschide perspectiva asupra Împărăţiei lui Dumnezeu“ (p. 49).
Am prezentat aici doar câteva sugestii menite a îndemna călduros preoţii, studenţii teologi, seminariştii şi creştinii iubitori de cultură şi spiritualitate ortodoxă să deschidă această „vistierie a inimii“, plină de „gândurile luminoase“ ale ÎPS Arhiepiscop Casian strânse între paginile acestei cărţi, unice în felul ei.
Nu pot să închei scurta prezentare de faţă fără a aprecia truda redacţională pe care şi‑a asumat‑o pc. pr. consilier Gelu Aron, delicata lucrare de tehnoredactare împlinită de dra ing. Simona Mavromati şi viziunea grafică, nobilă, a copertei, concepţie a dlui Claudiu Bălan.
Îmi îngădui să mulţumesc ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian pentru acest dar pe care ni‑l oferă tuturor, ca o pregustare a bucuriei pe care o aduce în sufletele tuturor slăvitul praznic al Naşterii Mântuitorului şi ca un îndemn pentru toţi de a ne exprima, prin rostire sau scriere, atunci când sunt pe deplin coapte, „gândurile din visteriile inimilor noastre“.
Pr. conf. dr. Lucian Petroaia
FacebookContact